Scanarea inimii

Şi... da... pe undeva în tainic apa bună curge cu puţine frunze.

Şi e umbrită de lumini ce  tremură uşor.

Şi ochii ce nu vor să vadă strălucire blândă,

Din cozi de peşte vor să facă lumea lor.

Şi lumea mare e din apă bună şi din pâine şi lumină.

Pe maluri e mereu atenţie la tot.

Se chiar desface energie peste frunze ude.

Şi focul inimii  tresare lângă focul cu un mult.

Şi nu se v-a lăsa să treacă lume peste lume.

Iar negrul v-a trăi în negrul lui.

Ştiu... este greu să scapi de sperietură...

Dar locul alb e plin acum de o protecţe cu cod.