Cu gând

Mă bucur că investeşti în bucurie şi lucruri frumoase.

E chiar important aceasta în contextul ultimilor moduri de a parcurge viaţa.

Am trecut şi pe la cei care cultivă florile răului... cu multă otravă în sevă.

Unii nici nu ştiu că asta cultivă şi asta folosesc.

Dar apropierea de frumuseţea  sincerităţi luminii face  mult mai  minunată atingerea ta.

E minunat şi un „simplu” sărut .

E minunat şi drumul împreună.

Şi chiar somnul are o vibraţie aparte.

Şi totul începe cu a  fi sincer chiar cu mine.

Intrare

Şi dacă a-i primii lumina s-ar vedea în datul tău lumină.

Şi chiar te sperie un zgomot mult de peste tot.

Dar seara se aude şi bătaia cea deosebită în minune.

Şi nu a-i fost ca să deschizi de frica lor.

Scanarea inimii

Şi... da... pe undeva în tainic apa bună curge cu puţine frunze.

Şi e umbrită de lumini ce  tremură uşor.

Şi ochii ce nu vor să vadă strălucire blândă,

Din cozi de peşte vor să facă lumea lor.

Şi lumea mare e din apă bună şi din pâine şi lumină.

Pe maluri e mereu atenţie la tot.

Se chiar desface energie peste frunze ude.

Şi focul inimii  tresare lângă focul cu un mult.

Şi nu se v-a lăsa să treacă lume peste lume.

Iar negrul v-a trăi în negrul lui.

Ştiu... este greu să scapi de sperietură...

Dar locul alb e plin acum de o protecţe cu cod.

Taina mărului

Când vrei să înţelegi mărul nu te duci doar la chimie.

Grâu

A încercat ca să mă ducă la un început de stare...

Prin fără de nimic înspre împins.

E înţelept să ai  un minim de înţelepciune bună

Ce poate pune fericire... râs... şi grâu străbun.

Dar vorba bună şi puţină prietenie

Nu poate semăna pe câmpul omului nebun.

Turat la şapte mii în tot ce ştie,

E tare întrecut de o iubire de copil cântând.

Cum ajung la bucuria fără lipsă?

Crezi că dacă îmi spui să mă bucur eu pot să mă bucur?

În mine văd că nu pot să fac bucurie decât la suprafaţă...  ca o spumă.

Ascult o melodie frumoasă şi   mă bucur  puţin...

dar în interior există multe care nici nu le pot mişca de loc.

Tristeţia din interior e acolo şi are dimensiunea ei...

Dar eu exterior zâmbesc şi eventual beau un pahar de vin cu veselie.

-Am văzut pentru o secundă şi aceasta:

În inimă şi în tot restul meu o pace şi o linişte adusă.

Dar privit în oglindă totul pare indiferenţă.

Chemarea la cântec

 Când în barca vieţii tale nu e cânt.

Somn

Au vrut ca să  te stingă pentru scopul lor de bucurie...

Şi hotărârea e că nu vor şterge mai nimic.

În timpul tău de bucurie şi trăire,

Mă minunez că şti să ai puţinul mult ce ţi-a sosit.

Şi în tărâmul apăsat de întunericul pustiei,

Salutul tău chiar e o bucurie cu minuni.

Şi pasul tău atins de pasul meu...  atinge împlinire.

Şi somnul nostru este tare îngrijit.

Ce e binele?

Se pare că ai mers pe mâna altor oameni.

Dar sunt doar oameni cu lupta lor de egoisme.

Toţi au lupta aceasta... care e enorm de grea.

Dar uni cred că au reuşit... şi îşi permit să te certe.

Însă-şi cearta şi la mine trădează că nu am reuşit.

Dar la Izvor indicaţia e cea cu dragoste şi cu izbândă.

Ar trebui să nu mă intereseze titlul meu... ci reuşita binelui.

Cum de reuşesc uni să ne convingă că a certa este bine?

Cum de au reuşit uni să ne convingă că nu merităm nimic?

Nu e aşa că ţi se pare că nu eşti rău?

Binele  oare le aduce supărare celor ce privesc pe gaura cheii?

Supărarea ...  este că ei nu încearcă să găsească propria lor zonă de bucurie reală.

Nu vrei decât să fi îndreptarea tuturor... dar tu eşti trist

 om cu situaţie bună în ochii lumii.

Cine să te ducă de mână la ea?.... Este lângă tine.

Dar dacă asta vrei,   revarsă-ţi supărarea peste lume...

Chiar şi în versuri dacă vrei... aşa e mai elaborată ...

mai muncită de forţele propri.

CĂUTÂND

Un pas

Nu era necesar să am doar cuvinte.  Era necesar să fie sincere, pline de iubire şi pline de adevăr.

Şi încerc să merg pe drumul acesta chiar dacă sunt departe de casa iubirii.

Prin cuvinte

Uneori nu găseşti paşi de iubire  în cuvinte  la prima încercare.

Şi poate nu găsim nici la a cinzecea încercare.

E o  adiere tare periculoasă ce se poate transforma în taifun rău iubirea.

Dar dacă ai ajuns să simţi şi cîteva minute adierea lină nu vei uita.

E curgerea  lângă o altă adiere în care nu se creează turbioane.

E acel ceva ce nici în legăminte nu se creează... şi crezi că vine mai apoi.

E tainică bucuria atingeri tale în lumina întunericului,

Şi mergem mult doar cu aceasta.

Dar dacă ajung să te iubesc şi cu inima adâncului.... şi prin cuvinte...

E  mult... e dar cu mult.

Nu e rău să începi cu atingerea materiei.

Dar dacă nu se ajunge la cuvinte ne vom gândi să construim case.

-Ce minunat e sărutul pe o bătaie unică a inimii tale.

Altă poiană

Şi în poiana cu pământ de ud fără lumină,

Erau încă greşeli în fiecare piruetă de un viu cu ţel.

Şi toţi se comportau aşa cum se mai poate:

Prin jocul de lumină şi glemur de meri.

Şi nici decum nu se putea să treacă la iubire fără ceartă.

Şi de aceea şi atingerile căpătau un gust de parapet.

Şi vorbele nu ajungeau la multul în comunicare...

Şi fiecare îşi vroiau un bun mai bun în eul  spre rebel.

.............................................................................

Atingerea aceea v-a întrece orce poţi vedea la poartă...

Şi vorba lui o înţelegi cu gândul tău profund niţel.

Şi frica ta enumerată şi de  oamenii cu carte

Nu o mai ai aici printre minuni  de alt în fel.

Şi zic să zici că este bazm cu povestiri de primăvară...

Şi chiar sărutul   ţi-a   făcut mai mult decât un semn ...

Te-aştept să înţelegem ce se spune de năframă...

Şi de o lume de pitici cu tone de pupici betel.